Micsoreaza fontul  Font normal  Mareste fontul  Tipareste pagina  Trimiteti aceasta pagina prin e-mail, unui prieten
Caderea parului (Alopecia)
   Este o afectiune cutanata caracterizata prin absenta firelor de par fie numai la nivelul pielii capului, fie pe intreaga suprafata cutanata.
   Se cunosc mai multe tipuri de alopecii in functie de : - perioada in care se instaleaza ( pot fi congenitale sau dobandite);
                            - aspectul tegumentului in zona afectata;
                            - suprafata tegumentului interesat si distributie ( difuza, focala, totala, universala )

ALOPECIA DIFUZA
   Consta in rarirea podoabei capilare prin caderea firelor de par in mod difuz.
   Poate interveni in mai multe circumstante: 
 - dupa sarcina,
 - dupa avort,
 - in tulburari endocrine,
 - dupa stari febrile (obisnuit peste 39 grade Celsius )
 - anumite tratamente ( citostatice, psihotrope, antireumatice, antiepileptice, anticoagulante, hipocolesterolemiante, antiinfectioase,contraceptive orale, retinoizi, cimetidina, propranolol,spironolactona, interferon, etc.)
 - dupa interventii chirurgicale laborioase,
 - afectiuni hepatice severe,
 - carente nutritionale grave,
 - intoxicatii,
 - dupa agresiuni cosmetice,
 - stresul puternic, etc.

   Exista anumite situatii cand pierderea parului este consecinta unor afectiuni cutanate care produc distrugerea foliculului pilo-sebaceu si totodata cicatrici.
   Vorbim, in acest caz, de alopeciile cicatriceale. Acestea pot fi intalnite in dermatoze bine definite ( lupus eritemaros cronic , lichen plan folicular, sclerodermie), infectii cutanate, cancere sau metastaze la nivelul scalpului, traumatisme fizice, chimice, etc.
   O forma frecvent intalnita este ALOPECIA IN PLACI ( PELADA ).
   Este intalnita atat la copii cat si la adulti.
   Este considerata o boala autoimuna pe teren genetic predispozant.
   Pot participa urmatorii factori:
    - factorul imunologic,
    - factorul genetic,
    - factorul psihic ( copiii cu pelada sunt de multe ori anxiosi, timizi, agresivi, cu probleme de adaptare, cu dificultati de concentrare)
    - disfunctii endocrine, indeosebi tiroidiene
    - deficit latent de zinc,
    - focare infectioase ( dentare, sinusale )
    - etc.

   Clinic bolnavul prezinta una sau mai multe placi rotund-ovalare la nivelul carora firele de par sunt total disparute. Perii peladici sunt scurti, subtiri, lipsiti de luciu.
In cazurile cu evolutie nefavorabila, se poate ajunge la pierderea totala a parului de la nivelul scalpului, situatie in care vorbim de PELADA DECALVANTA  sau ALOPECIA TOTALA .
   O forma particulara si care raspunde greu la tratament este aceea care debuteaza in regiunea cefei, fiind numita PELADA OFIAZICA.
   Din punct de vedere al evolutiei si prognosticului, putem asista la remisia spontana in 4 luni pana la 5 ani; recidivele sunt insa frecvente, si survin la intervale variabile de timp.
   Pelada ofiazica raspunde greu la tratament iar cea decalvanta este rezistenta la orice terapie.
   Strategia terapeutica are in vedere atat varsta bolnavului, cat si suprafata afectata a scalpului. Bolnavul trebuie sa inteleaga ca strategia terapeutica este de durata, stapanirea extinderii peladei si primele efecte benefice fiind vizibile abia dupa doua luni de tratament.
  
   Un alt tip de alopecie este CALVITIA HIPOCRATICA sau ALOPECIA ANDROGENICA ( de tip masculin).
   Este mai frecventa la rasa alba si este produsa de hormonii androgeni pe fondul unei predispozitii genetice.
   Clinic alopecia debuteaza de regula la 30-40 de ani ( debutul precoce este factor de prognostic nefavorabil). Caderea parului incepe in vertex si in regiunile fronto-temporale (tample), in timp golfurile de la nivelul acestor zone unindu-se. Constant se intalneste seboreea ( ingrasarea) pielii capului si uneori este prezenta hipertricoza trunchiului si membrelor ( pilozitate excesiva, generalizata).
   La femeie , calvitia este asociata frecvent cu acneea endocrina , dermatita seboreica , obezitate, tulburari de ciclu, hirsutism( prezenta parului  excesiv pe ariile androgen dependente, par cu caracteristici masculine : gros, viguros, ondulat, pigmentat). 
   Din punct de vedere al tratamentului, rezultatele sunt modeste si depind foarte mult de inceperea cat mai rapida a terapiei.
   Se incearca diverse scheme de tratament local si general,cu riscul recidivei la intreruperea tratamentului.
   Tratamentul chirurgical consta in autogrefe in pastila , implanturi de fire de par izolate, acoperite prin lambouri de vecinatate. Acest tip de tratament rezolva uneori calvitia hipocratica , la cei la care prin aspectul inestetic devine complexanta.